Legea Mirosurilor – continut, aplicabilitate si noi obligatii pentru anumiti operatori economici

Un articol de Mihai CONSTANTIN, Senior Consultant Auditeco.

În iulie 2020 a intrat în vigoare Legea 123/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aceasta lege fiind cunoscută publicului larg sub numele de “Legea Mirosurilor”. Legea 123/2020 include și Metodologia pentru stabilirea nivelului de disconfort olfactiv.

Recent, la finalul lunii decembrie 2020, a fost pus în dezbatere publică timp de 30 de zile proiectul de HG privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea nivelului de disconfort olfactiv și a conținutului Planului de gestionare a disconfortului olfactiv pentru activitățile care pot crea disconfort olfactiv, aceasta urmând să intre în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial.

Practic, această nouă lege introduce în legislația națională o serie de obligații atât pentru autoritățile publice locale, cât și pentru  operatorii economici/titularii activităţilor care pot genera disconfort olfactiv.

Metodologia mentionată anterior mentionează, cu titlu de exemplu, o serie de instalații, procese și activități care sunt cunoscute ca generatoare de emițători de compuși mirositori, devenind astfel surse de miros ofensator:

  • Rafinării de petrol;
  • Turnătorii;
  • Fabricarea de hârtie;
  • Prelucrarea materialelor plastice;
  • Producția de îngrășăminte;
  • Fabricarea de ulei;
  • Fabricarea produselor farmaceutice;
  • Fabricarea detergenților;
  • Fabricarea tutunului;
  • Fabricarea zahărului;
  • Incinerarea deșeurilor;
  • Eliminarea deșeurilor;
  • Infrastructura de transport;
  • Fabricarea cauciucului (vulcanizare);
  • Tratarea apelor reziduale și a nămolului;
  • Fabricarea făinii de carne și oase;
  • Industria pescuitului (făină de pește, ulei de pește, produse din pește);
  • Prelucrarea alimentelor (prăjirea cafelei, prăjirea cepei, producerea de conserve, afumători, abatoare).

Astfel, proiectul de HG care face obiectul prezentului articol impune noi obligații pentru operatorii economici/titularii activităților care pot produce disconfort olfactiv:

  • trebuie să elaboreze și să pună în aplicare un Plan de gestionare a disconfortului olfactiv și să asigure sisteme proprii de monitorizare a disconfortului olfactiv;
  • emisiile şi/sau evacuările de la sursele care pot produce disconfort olfactiv trebuie reținute și dirijate către un sistem adecvat de reducere a mirosului;
  • trebuie să ia toate măsurile necesare în vederea diminuării disconfortului produs, prin implementarea unui Plan de gestionare a disconfortului olfactiv, în cazul zonelor rezidențiale în vecinătatea cărora se desfășoară activități existente cu impact olfactiv, la care distanța minimă de protecție sanitară în vigoare nu este respectată.

 

Precum am mentionat anterior, metodologia introduce noi obligații și pentru autoritățile publice locale, respectiv:

  • trebuie să prevadă la elaborarea planurilor de urbanism și amenajarea teritoriului măsuri de prevenire și reducere a disconfortului olfactiv;
  • trebuie să întrețină rețeaua de canalizare, instalațiile de pre-epurare/stațiile de epurare și să ia toate măsurile astfel încât să nu creeze disconfort olfactiv;
  • trebuie să controleze cu scop preventiv și la sesizarea publicului, activitățile care nu se supun reglementării din punct de vedere al protecției mediului și care pot crea disconfort olfactiv;
  • trebuie să respingă solicitările de dezvoltare a proiectelor dacă distanțele minime de protecție sanitară nu sunt respectate sau în zonă sunt instalații care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației;
  • trebuie să reglementeze, inclusiv prin interzicerea permanentă sau temporară, desfășurarea activităților generatoare de disconfort olfactiv în zonele de locuit, recreere, odihnă, tratament și agrement, construcții de sănătate și unități de învățământ.

 

Referitor la Planul de gestionare a disconfortului olfactiv, se mentionează că acesta trebuie să prezinte cum vor fi gestionate și controlate mirosurile pe amplasament astfel încât să se prevină sau, dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic, să se minimizeze impactul asupra stării de sănătate a populației și a mediului. Acolo unde este cazul, măsurile din Planul de gestionare a disconfortului olfactiv trebuie să fie susținute de evaluări ale experților de mediu. Acest lucru este important în special pentru procesele complexe sau pentru sistemele de reținere și reducere a poluanților. Mai mult decât atât, autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu pentru activităţile care pot crea disconfort olfactiv trebuie să cuprindă un plan de gestionare a disconfortului olfactiv.

 

Experții Auditeco dețin expertiza necesară în vederea sprijinirii operatorilor economici care fac obiectul prevederilor stipulate anterior și îi pot asista în cursul procesului de obținere a actelor de reglementare specifice, precum și cu diferite alte cerințe specifice din partea autorităților competente în domeniul protecției mediului și nu numai.

 

© AUDITECO GES S.R.L. - All Rights Reserved

Web Design by Danco Vision

ro_RORomanian