Category Archives: Incerc sa va raspund. Daca stiu!

Riscuri de mediu majore care ameninta marile proiecte imobiliare – Poluarile istorice

Vă vorbesc din experiență profesională proprie: a trata sau a nu trata cu maximă responsabilitate poluările istorice ale amplasamentelor destinate marilor proiecte imobiliare înseamnă a gestiona inteligent sau cu risc major milioane de euro.

În anul 2015, în România, autoritățile care răspund de protecția mediului și a cetățenilor nu mai pot fi păcălite la fel de ușor ca în urmă cu 20 de ani să emită avize și acorduri de mediu pe baza unor investigații superficiale sau tendențios făcute. Iar când, totuși, astfel de lucruri se întâmplă, intervine Garda de Mediu sau alt organism de control care descoperă neregulile și impune măsuri reparatorii.

Iar aceste măsuri reparatorii, când apar, înseamnă de cele mai multe ori, în materie de costuri financiare și de timp, adevărate cataclisme în economia proiectului.

Cunosc câteva astfel de cazuri și vă spun doar atât: milioane de euro cheltuite, în mod neprevăzut, cu lucrări de decontaminare sau remediere a amplasamentului și luni, dacă nu ani, de întârziere a finalizării investiției.

Prezentare riscuri de mediu in domeniul imobiliar: Poluarile istorice

Cu ceva timp în urmă am fost invitat de Camera de Comerț Româno – Britanică să susțin, în fața unei audienţe numeroase, formatǎ în principal din reprezentanţi ai firmelor din domeniul imobiliar dar şi din reprezentanţi ai firmelor de consultanţǎ şi avocaturǎ, o prelegere  referitoare la riscurile de mediu care ameninţǎ afacerile din domeniul real estate, cu un accent special pe poluǎrile istorice care pot afecta amplasamentele marilor proiecte imobiliare.

Vă dau linkul prezentării de atunci (Environmental Risks Associated to Property Transactions), adresându-le celor interesați invitația de a reflecta asupra următoarei întrebări: merită să economisești câteva zeci de mii de euro, renunțând la investigații de mediu esențiale pentru diagnosticarea corectă a calității amplasamentului, contra riscului de a plăti, ulterior, penalități și costuri de remediere de 100 de ori mai mari?

Întrucât în prezentarea originală am făcut unele ajustări, impuse de nevoia de actualizare a informației, mi-am permis să datez 2015 materialul pe care vi-l pun la dispoziție.

Top 5 indicii dupa care recunosti un consultant nesigur!

cicerone-ionescuEu, personal, citesc rar astfel de rubrici. De asta, m-am hotărât cu greu să scriu eu însumi una. Am niște prejudecăți: că ar conține multă umplutură, că sunt plictisitoare și că, în general, răspund unei obligații de rutină și nu dorinței sincere a autorului de a fi util cititorilor săi.

Voi încerca, așadar, să evit eu însumi aceste greșeli. Cum? Aplicând unul dintre principiile lui Deming (W. Edwards Deming, 1900 – 1993, părintele TQM – Total Quality Management), principiu care s-ar traduce astfel într-un limbaj netehnic: învață din greșeli (ale tale, ale altora) și nu le repeta.

Cred că cel mai concret mod de a vă fi util este să vă răspund. Pentru asta se cer îndeplinite două condiții: să mă întrebați și să știu răspunsul corect.

Deja ating, prin condiționarea „să știu răspunsul corect”, un punct sensibil pentru orice consultant: ce să facă dacă nu știe răspunsul corect la o întrebare adresată de un client sau de un potențial client?

Eu vă spun ce fac eu: recunosc că nu știu și transfer întrebarea unui coleg care știe.

Am învățat să procedez astfel luând aminte la o greșeală foarte frecvent întâlnită, mai ales la consultanții începători: când nu știu, încearcă să improvizeze.  De cele mai multe ori improvizația se simte și produce exact efectul contrat celui dorit: neîncredere.

Întrucât, acesta fiind primul articol al rubricii, nu am întrebări primite din partea dumneavoastră cărora să încerc a le răspunde, propun eu o astfel de întrebare inspirată din paragraful anterior:

Cum îmi pot da seama când un consultant nu cunoaște răspunsul la întrebarea mea și încearcă să mă ducă cu vorba?

Iată 5 indicii:

1.     Răspunde grăbit, pe nerăsuflate, fără a-și lua răgazul necesar reflecției, pentru a nu da interlocutorului impresia că nu ar cunoaște subiectul;

2.     Vorbește mult, confuz, cu divagații și considerații generale, evitând pe cât posibil formularea de către interlocutor a unor întrebări adiționale legate de subiect;

3.     Încearcă să inducă interlocutorului ideea că acesta nu ar fi suficient de bine pregătit în domeniu pentru a înțelege un răspuns mai tehnic, mai precis;

4.     Invocă lipsa unor documente și informații ce ar fi absolut necesare formulării unui punct de vedere corespunzător;

5.     Exagerează complexitatea subiectului și evită a face trimiteri precise la reglementari aplicabile.

Pe curând!