Cat de „verde” este un automobil electric?

Un articol de Mihai Iosif, Consultant principal AUDITECO GES

In aceasta primavara am avut ocazia sa testez doua automobile “verzi” produse de catre BMW: BMW i3 si BMW i8. Daca BMW i8 este un hibrid plug-in cu valente de super-masina, fratele mai mic i3 este un model 100% electric. Cu un motor electric de aproape 170 CP, o autonomie de pana la 160 km si un design cel putin interesant, BMW i3 este un automobil care impresioneaza chiar si la o prima analiza. Dupa cativa kilometri parcursi la volanul sau, timp in care te bucuri de acceleratia surprinzatoare, sistemul de regenerare al energiei care de multe ori elimina nevoia de a utiliza franele si emisiile zero de dioxid de carbon, realizezi ca i3 este un partener agil si “verde” in traficul aglomerat din oras.

Dar cat de “verde” este de fapt un automobil electric? Si ce automobile pot fi considerate autovehicule electrice?

O sa incep prin a raspunde la cea de-a doua intrebare. De la introducerea lor pe piata si pana in prezent au fost dezvoltate patru mari categorii de automobile ce utilizeaza inclusiv sau exclusiv motoare electrice pentru propulsie: automobile hibride conventionale, automobile hibride plug-in, automobile exclusiv electrice si automobile cu celule de hidrogen. In continuare voi prezenta pe scurt modul de functionare al acestor vehicule.

Automobilele hibride conventionale

Au un motor termic (plus rezervorul de combustibil aferent) si un motor electric (plus acumulatorii electrici aferenti). Intreaga energie necesara motorului electric este produsa prin arderea de combustibili fosili (benzina sau motorina) in motorul termic. Din acest motiv, automobilele hibride conventionale nu sunt considerate vehicule electrice.

Automobilele hibride plug-in

Au de asemenea doua motoare, unul electric si unul termic. Spre deosebire de hibridele conventionale, acumulatorii ce furnizeaza energia motorului electric sunt incarcati „la priza” cu electricitate provenita din reteaua electrica, automobilele de acest tip putand fi considerate vehicule electrice.

Automobilele exclusiv electrice

Utilizeaza unul sau mai multe motoare electrice alimentate de un set de acumulatori, care la randul lor sunt incarcati „la priza” din reteaua electrica sau din statii speciale de incarcare.

Automobilele cu celule de hidrogen

Utilizeaza de asemenea unul sau mai multe motoare electrice, dar se diferentiaza de automobilele exclusiv electrice prin modul in care acumulatorii sunt incarcati. Astfel, energia electrica ce alimenteaza acumulatorii provine din procesul de conversie al hidrogenului in electricitate prin reactia chimca pe care o are cu oxigenul. Hidrogenul gazos necesar reactiei este stocat sub presiune intr-un rezervor al automobilului. Deoarece sunt propulsate integral de electricitate, aceste automobile sunt si ele considerate vehicule electrice.

Si acum sa revenim la intrebarea initiala, al carui raspuns poate parea surprinzator la o prima vedere: un automobil electric este la fel de „verde” ca sursa de energie electrica ce il alimenteaza. Si de aici lucrurile devin putin mai complicate.

Astfel, conform unui articol publicat pe pagina web a Scientific American, un automobil exclusiv electric precum Nissan Leaf genereaza jumatate (100 g CO2/mila) din cantitatea de emisii de gaze cu efect de sera generata de un automobil hibrid conventional precum Toyota Prius, in cazul in care cele doua automobile sunt utilizate intr-o zona in care predomina energia electrica produsa din resurse regenerabile. Balanta se inclina usor in favoarea automobilului hibrid conventional atunci cand cele doua automobile sunt utilizate in zone in care majoritatea productiei de energie electrica este bazata pe arderea carbunilor. Estimarile arata ca in zonele in care energia electrica este produsa exclusiv prin arderea combustibililor fosili un automobil electric poate genera pana la 300 g CO2/mila, cu 50% mai mult decat un automobil hibrid conventional, care functioneaza cu benzina.

UCS (Union of Concerned Scientists) a realizat o analiza comparativa intre emisiile de gaze cu efect de sera generate pe durata unui ciclu de viata („cradle to grave”) de un automobil clasic pe benzina sau motorina si cele generate de un automobil exlusiv electric.

Rezultatele acestei analize au evidentiat urmatoarele aspecte:

  • Construirea unui automobil exclusiv electric cu autonomie medie (135 km) genereaza emisii de gaze cu efect de sera cu aproximativ 15% mai mari, decat in cazul unui autovehicul clasic de dimensiuni similare. Procentul creste la 68% in cazul unui automobil exclusiv electric cu autonomie mare (400 km). Acest fapt se datoreaza acumulatorilor litiu-ion cu care sunt echipate automobilele exlusiv electrice, pentru producerea carora se consuma cantitati mari de resurse naturale si energie. Prin urmare cu cat automobilul va avea mai multi acumulatori, cu atat emisiile de gaze cu efect de sera asociate construirii lui vor fi mai mari decat in cazul unui automobil clasic de dimensiuni similare.
  • In perioada de operare a automobilului exclusiv electric, in functie de autonomie si zona in care acesta este condus, emisiile suplimentare de gaze cu efect de sera aferente construirii sunt compensate dupa o perioada de 6 – 18 luni de operare. Emisiile aferente perioadei de operare a unui automobil exlusiv electric vor depinde de eficienta autovehiculului si de sursa de energie electrica ce alimenteaza acumulatorii. In medie, pana la la sfarsitul perioadei de operare, un automobil exlusiv electric va genera cu aproximativ 50% mai putine gaze cu efect de sera, decat echivalentul sau pe benzina sau motorina.
  • Casarea ambelor tipuri de automobile genereaza aproximativ aceeasi cantitate de gaze cu efect de sera, respectiv mai putin de o tona de CO2, avand in vedere ca acumulatorii litiu-ion pot fi reutilizati sau reciclati (mai multe detalii aici).

reutilizare acumulatori

O comparatie similara realizata de UCS intre un automobil cu celule de hidrogen si un automobil clasic, a evidentiat ca in medie, emisiile de gaze cu efect de sera generate de un automobil cu celule de hidrogen sunt cu 30% mai mici decat cele aferente unui automobil clasic, chiar si in situatia in care hidrogenul este generat prin convertirea gazului natural in hidrogen si dioxid de carbon (metoda utilizata cel mai frecvent). Aceasta valoare poate creste atunci cand hidrogenul este extras prin metode care genereaza emisii mai mici de gaze cu efect de sera, cum este de exemplu procesul de electroliza a apei utilizand energia electrica din surse regenerabile.

Incotro ne indreptam?

Eu vreau sa cred ca industria auto se intreapta cu pasi din ce in ce mai mari catre un viitor „verde”. Tot mai multi producatori auto construiesc modele hibride sau 100% electrice, iar cererea pentru aceste tipuri de automobile este in continua crestere. Cea mai buna dovada in acest sens este numarul de rezervari facute pentru Tesla Model 3. Automobilul va fi livrat clientilor incepand cu a doua jumatate a lui 2017, dar au fost  platite deja 373.000 de avansuri de rezervare in valoare de 1000 $ fiecare, doar in perioada 31 martie – 15 mai 2016.

Producatorii auto ofera, cererea din partea populatiei este in crestere, iar tehnologiile de productie a acumulatorilor si hidrogenului devin din ce in ce mai eficiente si mai curate. Ramane doar ca mixul de energie electrica ce alimenteaza aceasta industrie sa fie alcatuit in preponderenta din energie provenita din surse regenerabile.

Despre evolutia industriei energiilor regenerabile vom discuta insa intr-un articol viitor.

Consultantul de mediu pe intelesul tuturor

Un articol de Alexandru Balint, Consultant AUDITECO GES

In calitate de consultant de mediu si persoana de specialitate in domeniul ingineriei mediului, am fost nevoit sa raspund la diverse intrebari atat din domeniul meu de specialitate, cat si din domenii conexe. Dintre toate intrebarile adresate mie, cel mai greu mi-a fost sa raspund la intrebarea „Cu ce se ocupa un consultant de mediu?”, in special cand intrebarea imi este adresata de catre o persoana care nu cunoaste acest domeniu de activitate. In randurile urmatoare, voi incerca sa descriu foarte sumar si in termeni non-tehnici (pe cat posibil) viziunea mea asupra activitatii consultantului de mediu.

Pe scurt, consultantul de mediu este implicat in diverse proiecte care presupun activitati de birou, dar si lucrari de teren interesante care variaza de la vizite la sediile clientilor la activitati de teren palpitante efectuate in conditii de temperaturi ridicate, temperaturi scazute, vant, precipitatii si noroi.

In primul rand, cateva activitati care NU tin de activitatea unui consultant de mediu

  • Consultantul NU reglementeaza modul de functionare al operatorilor economici pe aspecte care vizeaza protectia mediului si NU stabileste obligatiile de mediu ale acestora; aceasta sarcina ii revine Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului prin intermediul structurilor subordonate;
  • Consultantul NU sanctioneaza operatorii economici in cazul in care observa neconformitati; aceasta sarcina ii revine Garzii Nationale de Mediu prin intermediul structurilor subordonate, sau altor autoritati cu responsabilitati in acest domeniu (Administratia Fondului pentru Mediu, Administratia Nationala „Apele Romane”, Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta etc.).

Tipuri de consultanta de mediu posibila

2

Consultanta in vederea conformarii cu legislatia de mediu care include urmatoarele:

  • Studii de mediu care trebuie sa fie elaborate de catre o persoana fizica sau juridica autorizata de catre Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor (raportul de mediu RM, raportul de evaluare a impactului asupra mediului RIM, bilantul de mediu BM, raportul de amplasament RA, raportul de securitate RS si studiul de evaluare adecvata EA);
  • Studii conexe protecției mediului solicitate de catre alte autorități (documentații tehnice in vederea obtinerii avizului/autorizatiei de gospodarire a apelor, studii hidrogeologice, studii hidrologice, studii de dispersie a poluantilor, etc);
  • Studii si audituri la solicitarea clientilor (audituri pentru a verifica nivelul de conformare cu legislatia, audituri de deseuri, investigatii de teren etc.);
  • Suport tehnic si lucrari pentru investigarea terenurilor si de remediere a siturilor contaminate/poluate.

Consultanta tehnica in vederea optimizarii si eficientizarii proceselor, care include diverse studii si solutii tehnice cu rol de a diminua impactul negativ sau de a spori impactul pozitiv asupra mediului inconjurator cum ar fi: managementul deseurilor, managementul substantelor si preparatelor chimice, consultanta pentru implementarea sistemelor de management al mediului, instruirea personalului etc.

In general, consultantii de mediu incep prin a fi implicati in proiecte de mediu foarte variate pentru a spori cunostintele de baza ale acestora, iar ulterior dezvolta o afinitate pentru anumite subdomenii si tipuri de servicii afiliate protectiei mediului care sunt apropiate de specialitatea lor sau care prezinta interes mai mare pentru ei. Cu toate acestea, ei pot cu usurinta sa se implice si in diverse tipuri de proiecte datorita pregatirii si experientei acumulate.

Abilitatile tehnice si cunostintele necesare ale consultantului de mediu

4

Domeniul protectiei mediului este extrem de vast si cuprinde o multitudine de domenii conexe care necesita cunostinte privind vocabularul specific, legislatia si reglementarile tehnice de mediu si conexe atat nationale, cat si internationale (standarde, normative si ghiduri privind solul, subsolul, apele de suprafata si subterane, deseurile, substantele chimice etc.), literatura de specialitate si cercetarile in domeniu. Toti consultantii de mediu trebuie sa se instruiasca permanent,  si sa fie curiosi sa afle noutatile in domeniu, iar procesul de invațare nu trebuie sa se opreasca niciodata. Trebuie mentionat faptul ca la început, toți consultantii de mediu au nevoie de ghidare de la colegii cu experienta, asa cum de altfel este recomandabil in orice alt domeniu.

Activitatile specifice unui consultant de mediu includ urmatoarele (fara a se limita la acestea):

  • Supravegherea lucrarilor de foraj si de constructii pentru investigarea si remedierea siturilor contaminate;
  • Prelevarea probelor de sol, apa si aer si inregistrarea conditiilor de mediu (meteorologice, geologice, geotehnice, evaluarea fizica si organoleptica a probelor etc.);
  • Realizarea de investigații de teren pentru a identifica surse potentiale de poluare (ex: scurgeri de substante din utilaje si echipamente, semne vizibile de contaminare, verificarea buletinelor de analiza pentru a compara nivelul emisiilor cu valorile limita stabilite prin legislatie si reglementari tehnice, existenta azbestului etc.);
  • Dezvoltarea modelelor conceptuale pentru a determina transportul si soarta contaminantilor;
  • Identificarea si evaluarea impactului asupra mediului si a riscurilor de mediu;
  • Interpretarea datelor si informatiilor prin utilizarea si/sau crearea unor modele, harti sau rapoarte;
  • Utilizarea legislatiei si reglementarilor tehnice in functie de necesitate.

Avand in vedere cele prezentate anterior, se poate concluziona ca un consultant de mediu poate sa provina din aproape orice specializare tehnica (ingineria mediului, inginerie geologica, geografie, constructii civile, hidrotehnica, chimie, instalatii etc.), atat timp cat subdomeniul protectiei mediului in care acesta activeaza se intersecteaza cu domeniul sau principal de activitate.

Etica profesionala si valorile morale ale unui consultant de mediu

5

Consultantul de mediu are obligatia de a satisface prin studiile si rapoartele sale (in special cele care vizeaza conformarea cu legislatia de mediu) o multitudine de parti implicate, printre care urmatoarele: client, autoritati, opinia publica si reprezentantii organizatiilor non-guvernamentale. Astfel, este absolut necesar ca un consultant de mediu sa aiba urmatoarele insusiri: obiectivitate (sa nu fie partinitor in studiile si rapoartele sale daca proiectele respective pot crea daune grave mediului si sanatatii populatiei), onestitate (sa nu ascunda si sa nu manipuleze informatii si fapte ilegale), verticalitate (sa isi sustina opiniile exprimate in studii si rapoarte daca sunt bazate pe afirmatii si concluzii obiective si reale), inteligenta si devotament (sa fie dispus sa invete lucruri noi, sa se perfectioneze in mod continuu si sa fie dispus sa ii invețe si sa ii ajute si pe ceilalti).

Consultantul de mediu trebuie sa fie unul dintre principalii promotori ai principiilor dezvoltarii durabile, intrucat nu trebuie sa piarda din vedere importanta noilor proiecte si beneficiile pe care acestea le aduc, dar nici riscurile fata de mediul inconjurator si populatie pe care acestea le genereaza. El trebuie sa aiba o gandire progresista, sa gaseasca solutii legale si rezonabile pentru a satisface doleanțele tuturor părților implicate, si cel mai important, sa creada in beneficiile proiectului pentru care lucreaza.

Republica Moldova: cateva consideratii privind legislatia de mediu

Un articol de Sorin Nastase, Manager AUDITECO GES

Acest articol este o prezentare a unor consideratii generale privind cadrul legislativ si practicile privind protectia mediului din Republica Moldova, rezultate din experienta recenta a autorului. Observatiile au fost facute in urma documentarii pentru realizarea unor audituri de conformare legislativa de mediu si de tip due diligence intreprinse in aceasta tara in perioada 2012-2015.

Desi printre cel mai putin dezvoltate din Europa, economia Republicii Moldova a avut o tendinta relativ constanta de crestere in perioada 2008-2014 (1), fara fluctuatii negative semnificative in perioada crizei economice globale si cu o orientare mai pronuntata catre cadrul economic si legislativ al Uniunii Europene.

Prima experienta de lucru in Republica Moldova a avut loc in anul 2012; obiectivul a fost realizarea unui audit de conformare legislativa de mediu pentru o companie industriala multinationala ce opera la granita cu Romania. Pregatirea auditului a fost la acea data relativ usoara, intrucat actele normative din domeniul protectiei mediului nu erau foarte numeroase (i.e. nu mai mult de 25-30 de titluri relevante), mai cu seama prin comparatie cu abundenta reglementarilor din Romania.

Cadrul legislativ moldovenesc privind protectia mediului este compus din coduri si legi (legislatie orizontala), hotarari de Guvern si ale Parlamentului (legislatie specifica, reglementari), acte departamentale si interne.  Multe dintre titlurile consultate au fost adoptate in anii `90 si amendate ulterior. Dupa parcurgerea actelor normative in vigoare in 2012 se putea observa ca exista un cadru legal care trata la nivel general temele de protectia mediului, dar nu existau suficiente reglementari specifice pentru temele importante (e.g. standarde privind calitatea apelor de suprafata si subterane, standarde consolidate privind calitatea solului). Noi acte normative au fost adoptate ulterior, incepand cu anul 2013, precum cele referitoare la standardele de calitate a apelor de suprafata si subterane (2013) sau la evaluarea impactului asupra mediului (2014),

In linii mari, se pot constata in prezent cateva practici, cerinte si angajamente esentiale incluse in legislatia moldoveneasca de mediu in vigoare:

Principii generale si strategii privind protectia mediului

Prima lege privind protectia mediului a fost adoptata in anul 1993 si amendata ulterior. In prezent, cadrul legal specific se afla intr-un proces de adaptare care are la baza o strategie nationala pentru protectia mediului adoptata in anul 2014 pentru perioada 2014-2023, care prevede actiuni pentru armonizarea legislatiei nationale de mediu cu teme-cheie din legislatia europeana, respectarea angajamentelor internationale la care Republica Moldova a aderat, precum si insusirea principiilor dezvoltarii durabile si exploatarii rationale a resurselor.

Aderarea la conventii, protocoale si reglementari internationale

Republica Moldova este parte a unor importante acorduri internationale privind protectia mediului. Au fost transpuse in legislatia nationala prevederi pentru substante ce diminueaza stratul de ozon (ODS), schimbari climatice, poluanti organici persistenti, precursori ai drogurilor, transportul transfrontalier de deseuri, biodiversitate, precum si prevederi ale unor directive ale Uniunii Europene – precum cele referitoare la bifenilii policlorurati (PCB).

Autorizarea de mediu si evaluarea impactului asupra mediului

Pentru activitatile care „influenteaza sau pot influenta starea mediului inconjurator si/sau prevad folosirea resurselor naturale” (acestea sunt nominalizate de legislatia in vigoare) este obligatorie efectuarea unei „expertize ecologice de stat”. Expertiza se realizeaza de catre autoritatea pentru protectia mediului (i.e. Inspectoratul Ecologic de Stat, prin intermediul Agentiilor Ecologice sau Inspectiilor Ecologice subordonate). Procesul se incheie prin eliberarea unei Autorizatii pentru emisii de poluanti in atmosfera din surse fixe de poluare si/sau a unei Autorizatii de folosinta speciala a apei (e.g. exploatarea directa a resurselor de apa). Aceste autorizatii se prezinta sub o forma succinta (1-2 pagini, spre deosebire de cele mult mai cuprinzatoare emise in Romania) si nu cuprind informatii privind procese tehnologice, monitorizari, raportari sau obligatii legale (lucru care, in opinia autorului, poate reduce constientizarea obligatiilor specifice ce revin titularului unei activitati). Pentru autorizatiile de emisii se aplica valori de „emisii limitat admisibile”, calculate de la caz la caz in baza surselor de emisii existe pe un amplasament si a concentratiilor maxime admisibile aprobate pentru zona amplasamentului.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se desfasoara similar cu cea aplicabila in Uniunea Europeana (printr-o lege publicata in anul 2014), pentru categorii de proiecte nominalizate si cu implicarea publicului interesat.

Protectia apelor de suprafata si subterane

Au fost adoptate in anul 2013 standarde privind calitatea apelor de suprafata si subterane, sub forma de valori limita, inclusiv pentru contaminanti precum hidrocarburi din petrol, unii solventi clorurati, pesticide, metale si metaloizi.

Protectia calitatii solului si remedierea calitatii terenurilor

Exista un „Cod al subsolului” si prevederi generale privind obligatia reabilitarii terenurilor afectate de activitati de exploatare sau de alte activitati potential poluatoare, legislatia specifica este concentrata in general pe activitati agricole si de exploatare a resurselor minerale; nu exista o reglementare cuprinzatoare pentru valori limita sau valori de prag pentru contaminanti in sol, cu exceptia unor valori limita pentru concentratii de metale grele cu referire la masuri de protectie in cadrul practicilor agricole. Probabil reglementari mai specifice vor aparea in viitor.

Gestionarea deseurilor

Exista unele cerinte explicite privind colectarea selectiva a deseurilor, desi in practica au fost observate dificultati ale companiilor de a gasi operatori autorizati pentru preluarea separata a deseurilor, in special pentru deseurile periculoase; se estimeaza ca aceasta situatie se poate imbunatati odata cu implementarea unor sisteme integrate de gestionare a deseurilor pe teritoriul tarii.

Domeniul protectiei mediului in Republica Moldova va beneficia de o atentie tot mai mare in perioada urmatoare, mai cu seama ca rezultat al adaptarii cadrului legal la cerintele europene. Cu toate ca s-ar putea afirma ca relativa slaba dezvoltare industriala a tarii si urbanizarea redusa nu genereaza o presiune sensibila pentru inasprirea rapida a reglementarilor si controlului in domeniul protectiei mediului, schimbarile pozitive generate de aceste procese de transformare si adaptare pot crea oportunitati pentru viitorul apropiat.