Plantele decorative sunt excelente pentru sanatatea angajatilor

Plantele decorative nu mai sunt de multa vreme doar un moft al decoratorilor. S-a demonstrat stiintific ca plantele de interior au un efect extraordinar asupra psihicului uman, a starii de bine atat mentala cat si fizica.

Plantele decorative sunt excelente pentru sanatatea angajatilor: curata aerul din birou de praf si de substante toxice, cresc umiditatea si reduc oboseala.

Mai mult, s-a demonstrat stiintific ca prin amenajarea cu plante de interior ajutam angajatii sa fie mai calmi si li se imbunatateste productivitatea.

Investitia in plante decorative de interior la birou este o investitie in oameni.

Plantele decorative la birou actioneaza ca niste filtre naturale care transforma dioxidul de carbon in oxigen. In plus, plantele decorative sunt filtre naturale pentru noxele din aer, imbunatatind calitatea aerului, in special in mediile de birouri ventilate artificial.

In spatiile de birouri, amplasand plante de interiorse reduce stresul, se reduce zgomotul si se filtreaza praful din incaperi.

Plantele de interior la birou imbunatatesc productivitatea angajatilor (studiile stiintifice au demontrat un procent de crestere de 12%), amelioreaza starea de bine a oamenilor in mediul de lucru, ridica calitatea aerului si umiditatea acestuia.

Riscuri de mediu majore care ameninta marile proiecte imobiliare – Poluarile istorice

Vă vorbesc din experiență profesională proprie: a trata sau a nu trata cu maximă responsabilitate poluările istorice ale amplasamentelor destinate marilor proiecte imobiliare înseamnă a gestiona inteligent sau cu risc major milioane de euro.

În anul 2015, în România, autoritățile care răspund de protecția mediului și a cetățenilor nu mai pot fi păcălite la fel de ușor ca în urmă cu 20 de ani să emită avize și acorduri de mediu pe baza unor investigații superficiale sau tendențios făcute. Iar când, totuși, astfel de lucruri se întâmplă, intervine Garda de Mediu sau alt organism de control care descoperă neregulile și impune măsuri reparatorii.

Iar aceste măsuri reparatorii, când apar, înseamnă de cele mai multe ori, în materie de costuri financiare și de timp, adevărate cataclisme în economia proiectului.

Cunosc câteva astfel de cazuri și vă spun doar atât: milioane de euro cheltuite, în mod neprevăzut, cu lucrări de decontaminare sau remediere a amplasamentului și luni, dacă nu ani, de întârziere a finalizării investiției.

Prezentare riscuri de mediu in domeniul imobiliar: Poluarile istorice

Cu ceva timp în urmă am fost invitat de Camera de Comerț Româno – Britanică să susțin, în fața unei audienţe numeroase, formatǎ în principal din reprezentanţi ai firmelor din domeniul imobiliar dar şi din reprezentanţi ai firmelor de consultanţǎ şi avocaturǎ, o prelegere  referitoare la riscurile de mediu care ameninţǎ afacerile din domeniul real estate, cu un accent special pe poluǎrile istorice care pot afecta amplasamentele marilor proiecte imobiliare.

Vă dau linkul prezentării de atunci (Environmental Risks Associated to Property Transactions), adresându-le celor interesați invitația de a reflecta asupra următoarei întrebări: merită să economisești câteva zeci de mii de euro, renunțând la investigații de mediu esențiale pentru diagnosticarea corectă a calității amplasamentului, contra riscului de a plăti, ulterior, penalități și costuri de remediere de 100 de ori mai mari?

Întrucât în prezentarea originală am făcut unele ajustări, impuse de nevoia de actualizare a informației, mi-am permis să datez 2015 materialul pe care vi-l pun la dispoziție.

2.600 de mii de miliarde de euro – atat ne costa poluarea

Poluarea are un cost urias pentru sanatate. Un studiu recent al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare vine si cu o estimare: tarile dezvoltate ale lumii cheltuiesc 2.600 de mii de miliarde de euro anual din cauza poluarii. Iar acestea sunt doar tratamentele celor imbolnaviti de noxe. Insa impactul poluarii este mult mai mare si afecteaza inclusiv agricultura mondiala.

Grupul celor 34 de tari avansate economic ale lumii, in care sunt incluse majoritatea tarilor din Uniunea Europeana, suporta costuri de 1.200 de miliarde de euro din cauza poluarii, potrivit studiului Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. Luand in calcul si doua mari state emergente, India si China, care polueaza foarte mult, se ajunge la o nota de plata uriasa, de 2.600 de mii de miliarde. Sunt bani cheltuiti din cauza efectelor negative ale poluarii asupra sanatatii.

Transportul rutier genereaza 50% din costurile totale, un procent care este valabil si pentru statele membre ale Uniunii Europene. O mare parte din vina o poarta apetenta europeana pentru motoarele diesel, care sunt mult mai poluante decat cele care functioneaza cu benzina.

Uniunea Europeana a impus norme de poluare, insa piata motoarelor diesel este in continua crestere. In Europa Occidentala, dieselul are peste jumatate din piata. In Statele Unite si in Japonia, procentul masinilor diesel este mult mai redus, undeva la 10% .

OCDE estimeaza ca pretul platit acum in contul poluarii nu are decat sa creasca in lipsa unor masuri drastice de limitare a emisiilor nocive in mediul inconjurator. Problema este ca exista deja limitari ale emisiilor, dar ele nu tin pasul cu numarul tot mai mare de masini care apar pe sosele.

Se estimeaza ca, in 2012, aproximativ 3,7 milioane de oameni din intreaga lume au murit din cauza bolilor cauzate de poluare. China a inregistrat cel mai mare numar de decese – aproape 1,3 milioane, urmata de India, cu 700 de mii si Statele Unte, cu aproape 500 de mii. Dintre tarile europene, Germania si Italia inregistreaza cele mai multe decese din cauza poluarii.

Problema aerului tot mai impur este abordata diferit. Tarile bogate incearca sa reduca emisiile daunatoare prin reglementari mai dure, dar statele sarace vad in industria poluanta o sansa de crestere economica.

Sursa: Digi 24

Calitatea aerului și canicula

Pe timpul verii şi îndeosebi în această lună, concentraţia de substanţe toxice din aer atinge cotele cele mai ridicate de peste an. Combinaţia dintre temperaturile ridicate şi poluanţii atmosferici scade şi mai mult calitatea aerului şi poate cauza dificultăţi de respiraţie şi bronşită.

Ați avut poate de multe ori senzaţia că aerul este irespirabil în zilele caniculare, dar ați pus-o pe seama faptului că este foarte uscat. Într-adevăr, vara este anotimpul cu cea mai slabă calitate a aerului, însă nu doar din cauza faptului că este uscat.

Dacă locuieşti într-un oraş cu trafic rutier ori cu activităţi industriale, trebuie să ştii că poluarea din această perioadă o depăşeşte pe cea din restul anului. De vină este ozonul poluant (troposferic), diferit de ozonul “bun” care se formează în stratosferă. El apare în urma unei reacţii chimice între radiaţiile solare (ultraviolete), oxizii de azot şi particulele poluante provenite de la autovehicule şi din activităţi industriale. Prin urmare, ozonul troposferic se formează doar ziua, iar concentraţia lui este mai mare vara pentru că şi radiaţiile solare sunt mai intense în acest anotimp.

Potrivit Agenţiei Europene pentru Mediu (AEE), care întocmeşte anual un raport privind poluarea cu ozon în Europa, în vara anului trecut, nivelul de poluare cu ozon a fost puţin mai ridicat decât în intervalul 2007-2009. Iar această constatare a fost valabilă inclusiv pentru România. Cele mai mari concentraţii de ozon, peste limitele stabilite de autorităţi ca fiind nepericuloase pentru sănătate, s-au înregistrat între 24 iunie şi 22 iulie, adică în perioada cu cele mai ridicate temperaturi.

Pentru bucureșteni, situaţia este cu atât mai alarmantă, dat fiind faptul că o statistică europeană plasează capitala României pe primul loc în topul celor mai poluate oraşe de pe continent!

Potrivit unui studiu, în timpul verii, aproape 65% din populaţia Bucureştiului este expusă unor concentraţii mai mari decât cele acceptate de oxizi de azot şi de sulf, de plumb şi de monoxid de carbon.

Când aerul este poluat, concentraţia de oxigen este mai redusă şi trebuie să respirăm mai des. În acest mod, inhalăm o cantitate mai mare de substanţe poluante, care irită căile respiratorii şi favorizează instalarea unor boli pulmonare.  Şase-şapte ore de inhalare de ozon troposferic sunt suficiente pentru a reduce funcţia respiratorie şi pentru a provoca inflamaţie pulmonară, spun specialiştii Agenţiei americane pentru Protecţia Mediului.

 

Ce este un studiu de risc

Un studiu de risc (SR) este cerut de către Agenţia de Protecţie a Mediului (APM) atunci când s-a dovedit că există o poluare semnificativă pe un anumit amplasament.
Condiţiile ce trebuie îndeplinite de SR sunt stipulate în anexele A.4, A.4.1 si A.4.2. ale Ord. 184/1997. În anexa A.4 evaluarea riscului este definită drept un proces pentru identificarea, analizarea şi controlul pericolelor induse de prezenţa unor substanţe periculoase.

În abordarea Auditeco Ges, evaluarea riscului implica estimarea (incluzând identificarea pericolelor, amploarea efectelor potentiale şi probabilitatea unei manifestari periculoase) şi calcularea riscului (incluzând cuantificarea importanţei pericolelor şi consecinţelor pentru persoane şi/sau pentru mediul afectat).

Factorii evaluării riscului ţin de triada sursă-cale-receptor şi sunt:

1. Pericol/sursă (poluanţi, toxicitate, efecte particulare);
2. Calea de acţionare (drumul de la sursă la ţintă);
3. Ţintă/receptor (obiectivele asupra cărora se acţionează)

 

 

Ce este colectarea selectiva si de ce sa colectam selectiv. Sfaturi de la Auditeco GES

Colectarea selectivă este una dintre etapele reciclării, alături de separarea şi procesarea unora dintre componentele deşeurilor, în vederea transformării lor în produse utile.

Aproape toate materialele care intră în compoziţia deşeurilor: hârtia, sticla, ambalajele din plastic, cutiile metalice pot face obiectul unui proces de reciclare.

Colectarea selectivă a deşeurilor este soluţia la îndemâna tuturor şi presupune depozitarea deşeurilor în locuri special amenajate în vederea reciclării. Conform HG 621/ 2006 (completată şi modificată prin 1872/2006 ) instituţiile publice, asociaţiile, fundaţiile, persoanele fizice sunt obligate să colecteze selectiv deşeurile de ambalaje în containere diferite, inscripţionate în mod corespunzător şi amplasate în locuri speciale accesibile cetăţenilor.

Prin colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje putem recupera urmatoarele tipuri de deşeuri:

  • Sticlă
  • Ziare, reviste
  • Ambalaje menajere
  • Ambalaje din plastic

 

Cantitatea de deşeuri pe care o generăm creşte cu fiecare produs pe care îl cumpărăm zilnic. Ambalajele protejează produsele, le diferenţiază şi le fac mai atractive. Ele sunt produse în sine, fiind utile şi valoroase. De aceea trebuie să le preţuim.

Dupa ce consmăm un produs, ambalajul său devine deşeu de ambalaj.

Deşeurile de ambalaje merită reciclate dintr-o serie de motive, sustinute de echipa Auditeco Ges:

• economisim energia
• reducem poluarea
• scade cantitatea de gunoi
• rezultă materie primă secundară
• conservăm resursele naturale

 

Top 5 indicii dupa care recunosti un consultant nesigur!

cicerone-ionescuEu, personal, citesc rar astfel de rubrici. De asta, m-am hotărât cu greu să scriu eu însumi una. Am niște prejudecăți: că ar conține multă umplutură, că sunt plictisitoare și că, în general, răspund unei obligații de rutină și nu dorinței sincere a autorului de a fi util cititorilor săi.

Voi încerca, așadar, să evit eu însumi aceste greșeli. Cum? Aplicând unul dintre principiile lui Deming (W. Edwards Deming, 1900 – 1993, părintele TQM – Total Quality Management), principiu care s-ar traduce astfel într-un limbaj netehnic: învață din greșeli (ale tale, ale altora) și nu le repeta.

Cred că cel mai concret mod de a vă fi util este să vă răspund. Pentru asta se cer îndeplinite două condiții: să mă întrebați și să știu răspunsul corect.

Deja ating, prin condiționarea „să știu răspunsul corect”, un punct sensibil pentru orice consultant: ce să facă dacă nu știe răspunsul corect la o întrebare adresată de un client sau de un potențial client?

Eu vă spun ce fac eu: recunosc că nu știu și transfer întrebarea unui coleg care știe.

Am învățat să procedez astfel luând aminte la o greșeală foarte frecvent întâlnită, mai ales la consultanții începători: când nu știu, încearcă să improvizeze.  De cele mai multe ori improvizația se simte și produce exact efectul contrat celui dorit: neîncredere.

Întrucât, acesta fiind primul articol al rubricii, nu am întrebări primite din partea dumneavoastră cărora să încerc a le răspunde, propun eu o astfel de întrebare inspirată din paragraful anterior:

Cum îmi pot da seama când un consultant nu cunoaște răspunsul la întrebarea mea și încearcă să mă ducă cu vorba?

Iată 5 indicii:

1.     Răspunde grăbit, pe nerăsuflate, fără a-și lua răgazul necesar reflecției, pentru a nu da interlocutorului impresia că nu ar cunoaște subiectul;

2.     Vorbește mult, confuz, cu divagații și considerații generale, evitând pe cât posibil formularea de către interlocutor a unor întrebări adiționale legate de subiect;

3.     Încearcă să inducă interlocutorului ideea că acesta nu ar fi suficient de bine pregătit în domeniu pentru a înțelege un răspuns mai tehnic, mai precis;

4.     Invocă lipsa unor documente și informații ce ar fi absolut necesare formulării unui punct de vedere corespunzător;

5.     Exagerează complexitatea subiectului și evită a face trimiteri precise la reglementari aplicabile.

Pe curând!